1. Priviți orientați înainte, nu în sus şi nici în jos

Este esențial să vă mențineți privirea fixată aproximativ 5-6 metri în față, nu în jos sau în sus. Acest lucru vă permite să identificați și să evitați obstacolele optimizând în același timp alinierea corectă a corpului. Ochii ar trebui să vă ghideze poziția capului, influențând astfel postura întregului corp. Privind în jos, puteți ajunge să vă înclinați inadecvat capul și umerii, afectând alinierea coloanei vertebrale și eficiența alergării. 

2. Păstrează o postură verticală dreaptă a părții superioare a corpului
Menținerea unei posturi verticale și drepte este esențială, mai ales pe măsură ce oboseala începe să se acumuleze. Înclinarea corectă ușor înainte cu ajutorul șoldurilor ajută la păstrarea centrului de greutate, asigurând echilibrul și eficiența în mișcare. Este important să evitați exagerarea curburilor lombare sau înclinări pelvine care pot crește riscul de tensiune pe bicepsul femural și pot duce la leziuni. 

3. Piciorul trebuie să lovească pământul ușor în fața corpului sau sub corp
Aterizarea piciorului ar trebuie să fie direct sub sau ușor în fața șoldurilor pentru a minimiza impactul și a maximiza eficiența propulsiei. Cel mai important aspect este asigurarea unei aterizări care distribuie forțele de impact în mod egal, astfel este redus stresul asupra picioarelor voastre.

1. Stresul asupra bicepsului femural: atunci când piciorul este excesiv de alungit în fața corpului (overstriding), acesta pune un stres substanțial asupra bicepsului femural.

2. Stres musculo-scheletal crescut: alergarea cu un pas înainte alungit crește forțele de impact ale picioarelor cu solul și ratele de încărcare musculară. În afară de a vă predispune la o rată crescută de accidentare, acest stres vă provoacă oboseală prematură picioarelor. Acest lucru este deosebit de important, mai ales pentru alergătorii profesioniști, având în considerare volumul lor de antrenament.

3. Transmisie directă a forței: când piciorul lovește pământul sub corp, acesta împinge imediat în jos și în spate, propulsând astfel alergătorul înainte. Dacă pui piciorul în fața corpului vei pierde din forța de propulsie.

Un echilibu între lungimea pasului și cadența (numărul de pași pe minut) este vital. Pașii prea lungi sau cei prea scurți pot reduce eficiența și creșterea riscului de leziuni. Cadența ideală, care variază în funcție de tipul de cursă și de teren, ar trebui ajustată astfel încât să vă optimizeze performanța și să scadă riscul de accidentare.

Mâinile relaxate, expresia facială relaxată și umerii lăsați să cadă natural contribuie la eficiența generală și la economisirea energiei.

Brațele ar trebui să se miște din umeri într-un mod controlat, fără mișcări exagerate   sau inutile care ar trebui să risipeacă energia. Totodată, o ușoară traversare a brațelor peste linia mediană a corpului poate ajuta la menținerea unei rotații adecvate a trunchiului, care este esențială pentru echilibru și propulsie.

Alergarea eficientă necesită o contrarotație subtilă între șolduri și umeri, care ajută la menținerea echilibrului și la optimizarea propulsiei. Monitorizarea și ajustarea acestei rotații poate preveni tensiunile inutile și pot îmbunătăți coordonarea generală.